Add parallel Print Page Options

Despre căsătorie

Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine(A) ca omul să nu se atingă de femeie. Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. Bărbatul(B) să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. (C) nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să(D) nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu(E) fac din el o poruncă. Eu aş(F) vrea ca toţi oamenii să fie ca(G) mine, dar(H) fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine(I) pentru ei să rămână ca mine. Dar, dacă(J) nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. 10 Celor căsătoriţi, le poruncesc, nu(K) eu, ci Domnul, ca nevasta(L) să nu se despartă de bărbat. 11 (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.

Despărţirea între soţii credincioşi şi cei necredincioşi

12 Celorlalţi le zic eu, nu(M) Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. 13 Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. 14 Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminterea, copiii voştri ar(N) fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi. 15 Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu este legat: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în(O) pace. 16 Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mântui(P) bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui nevasta?

Fiecare la locul lui

17 Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a aşezat Domnul şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta(Q) este rânduiala pe care am aşezat-o în toate bisericile. 18 Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur(R). 19 Tăierea împrejur(S) nu este nimic şi netăierea împrejur nu este nimic, ci(T) păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. 21 Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta, dar, dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te. 22 Căci robul chemat în Domnul este un(U) slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod care a fost chemat este un rob(V) al lui Hristos. 23 Voi aţi fost cumpăraţi cu(W) un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor. 24 Fiecare(X), fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.

Despre fetele fecioare

25 Cât despre fecioare, n-am(Y) o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care(Z) am căpătat de la Domnul harul să fiu(AA) vrednic de crezare. 26 Iată dar ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este(AB) bine pentru fiecare să rămână aşa cum este. 27 Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. 28 Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ. 29 Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta(AC), pentru ca cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea; 30 cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; 31 cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar(AD) folosi de ea, căci(AE) chipul lumii acesteia trece. 32 Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine(AF) nu este însurat se îngrijeşte de lucrurile Domnului cum ar putea să placă Domnului. 33 Dar cine este însurat se îngrijeşte de lucrurile lumii cum să placă nevestei. 34 Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se(AG) îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul, şi cu duhul, iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii cum să placă bărbatului ei. 35 Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici. 36 Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte, să se mărite. 37 Dar cine a luat o hotărâre tare şi nu este nevoit, ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărât în inima lui să-şi păstreze pe fiică-sa fecioară face bine. 38 Astfel(AH), cine îşi mărită fata bine face, şi cine n-o mărită mai bine face. 39 O femeie(AI) măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul, dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în(AJ) Domnul. 40 Dar, după(AK) părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este. Şi cred(AL) că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Carnea rămasă de la jertfe

În ce priveşte(AM) lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă(AN).

Dar cunoştinţa(AO) îngâmfă, pe când dragostea zideşte. Dacă(AP) crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este(AQ) cunoscut de Dumnezeu. Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol(AR) este tot una cu nimic şi(AS) că nu este decât un singur Dumnezeu. Căci chiar dacă ar fi aşa-numiţii(AT) „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), totuşi, pentru noi(AU), nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la(AV) care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un(AW) singur Domn: Isus Hristos, prin(AX) care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi. Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat(AY). Dar nu carnea(AZ) ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm. Luaţi seama(BA) însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire(BB) pentru cei slabi. 10 Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul(BC) lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor? 11 Şi astfel, el, care este slab, va pieri din(BD) pricina acestei cunoştinţe a ta; el, fratele pentru care a murit Hristos! 12 Dacă păcătuiţi astfel(BE) împotriva fraţilor şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos. 13 De aceea, dacă(BF) o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.

Dreptul lucrătorului creştin

Nu(BG) sunt eu slobod? Nu(BH) sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu(BI) sunteţi voi lucrul meu în Domnul? Dacă nu sunt apostol pentru alţii, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteţi pecetea(BJ) apostoliei mele în Domnul. Iată răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă cercetează. N-avem(BK) dreptul să mâncăm şi să bem? N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalţi apostoli şi fraţii(BL) Domnului, şi Chifa?(BM) Ori numai eu şi Barnaba n-avem(BN) dreptul să nu lucrăm? Cine merge(BO) la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte(BP) o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Cine paşte(BQ) o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei? Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune şi Legea? În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să(BR) nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? 10 Sau vorbeşte El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel, căci cine(BS) ară trebuie să are cu nădejde şi cine treieră grâul trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. 11 Dacă(BT) am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? 12 Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar(BU) noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca(BV) să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos. 13 Nu(BW) ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu şi că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? 14 Tot aşa, Domnul(BX) a rânduit ca(BY) cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.

Pavel nu s-a folosit de dreptul lui

15 Dar eu nu m-am(BZ) folosit de niciunul din aceste drepturi. Şi nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă aşa cu mine, căci aş vrea(CA) mai bine să mor decât să-mi ia cineva pricina mea de laudă. 16 Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie(CB) s-o vestesc, şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia! 17 Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am(CC) o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a(CD) fost încredinţată. 18 Care este atunci răsplata mea? Este(CE) să vestesc fără plată Evanghelia pe care o vestesc şi să nu(CF) mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie. 19 Căci, măcar că sunt slobod(CG) faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor(CH), ca(CI) să câştig pe cei mai mulţi. 20 Cu iudeii(CJ) m-am făcut ca un iudeu, ca să câştig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege; 21 cu cei ce(CK) sunt fără Lege(CL) m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără(CM) o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege. 22 Am fost slab cu cei(CN) slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor(CO) totul, ca(CP), oricum, să mântuiesc pe unii din ei. 23 Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

Felul de luptă al lui Pavel

24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa(CQ) fel ca să căpătaţi premiul! 25 Toţi cei ce se luptă(CR) la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji(CS). 26 Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş(CT) şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. 27 Ci(CU) mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire(CV), ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat(CW).